"Berenice" este o povestire de groaza a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicata pentru prima data in martie 1835 in revista Southern Literary Messenger. Povestirea se refera la un barbat pe nume Egaeus care se pregateste sa se casatoreasca cu verisoara sa Berenice. El are tendinta de a cadea in perioade de concentrare intensa in care pare sa se separe de lumea exterioara. Starea de sanatate a Berenicei incepe sa se deterioreze ca urmare a unei boli nenumite pana ce singurele parti fizice ale ei care raman sanatoase sunt dintii; frumusetea acestora incepe sa-l obsedeze pe Egaeus. Berenice este ingropata, iar in aceeasi noapte Egaeus se trezeste dintr-o perioada de concentrare cu o senzatie nelinistita si cu un sunet de tipete in urechi. Un slujitor il anunta ca mormantul Berenicei a fost profanat si ca ea este inca in viata; Egaeus observa in camera sa o lopata, un poem despre "vizitarea mormantul iubitei" si o cutie care continea 32 de dinti albi patati de sange.