"Mara" ca roman de dragoste infatiseaza o iubire ce porneste ca un traznet. Autorul prezinta aparitia, cristalizarea si consolidarea acestui sentiment care e perceput de ambii tineri ca un destin. Acestia inteleg inca de la inceput ca sunt facuti unul pentru celalalt, dar cu toate acestea in calea lor apar multe piedici care le vor verifica si consolida sentimentele. Iubirea sta sub semnul hazardului si in cazul celor 2. Atunci cand Persida este la manastire si o fereastra din camera in care se afla se sparge, tocmai gestul maicii Aegidia, de a o trage de la fereastra, ii atrage atentia asupra tanarului care o privea. Autorul dezvolta cu interes motivul ferestrei, fereastra devine o oglinda a sufletului, pentru maica Aegidia, aceasta oglinda trebuie sa ramana interzisa.