În afară de prototipul real (exteriorul, caracterul şi flerul mucalit ale lui Tartarin au fost copiate în întregime după simpaticul verisor al autorului), personajul creat de Daudet are şi un prototip literar. Tartarin, scrie el, purta în sinea lui sufletul lui Don Quijote, aceleaşi avânturi cavalereşti, acelaşi ideal eroic, aceeaşi ţicneală pentru tot ce-i romantic şi grandios. Don Quijote e un maximalist, un principiu activ, mereu gata să-şi pună în aplicare planurile halucinante. Tartarin e principiul pasiv care trebuie "împins" sau proiectat în actul eroic, aventura dând chix întotdeauna în modul cel mai puţin sublim cu putinţă.