Subcategoria: Filosofie

Nae Ionescu si-a fundamentat intregul sistem filosofic pe adevarurile crestine, propunand un curent bazat pe valorile nationale si pe religia ortodoxa. Acest filosof modern, scolit la universitatile europene si caruia ii placea sa surprinda in toate prin avangardismul sau, face din teologia ortodoxa rasariteana, un cadru general pe care se incumeta sa fundamenteze o metafizica sistematica, predabila intr-o universitate moderna. Adica alege sa abordeaze problematica fundamentala a filosofiei, dintr-o perspectiva inedita, aceea a valorilor crestine. Mai mult decat atat, spre stupefactia multora si spre indignarea numerosilor detractori, nu numai ca-si raporteaza cursurile de metafizica la problematica crestina, dar face o adevarata apologie a crestinismului printr-o virtuoasa si mutuala justificare a crestinismului si deopotriva a metafizicii sale. In metafizica lui, pe care o descoperim in cursurile tinute la Universitate: Cursul de filosofie a religiei (1924-1925); Cursul de metafizica: I. Cunoasterea imediata (1928-1929), II. Cunoasterea mediata (1929-1930) si Tratatul de Metafizica (1936-1937), gasim dezbatute temele fundamentale ale gandirii omenesti. Astfel, Nae Ionescu era interesat despre Dumnezeu, conditia originara a omului, sfintenie, metafizica, iubirea ca solutie metafizica, natiune, act religios, cunoastere si traire, substanta, mistica si magie, metafizica in raport cu religia, moarte, fiinta si existenta, timp, spatiu, libertate, constiinta, Biserica crestina, intelect si ratiune, stiinta, suferinta, etc.